Rochiile noastre de la Bulandra...

Piensa en mi... si toate rolurile noastre din liceu

Doamne, eu chiar am fost fericita

Sunt fericita ca am trait in perioada in care vanam videoclipurile la Mtv pentru ca nu aveam youtube sa le pot vedea cand vreau...

Cand ma trezeam dimineata si ma gandeam ca poate pana sa plec la liceu o sa dea Don’t cry.

Cand imi dadeam mesaje cu Octavia “Da repede pe Mtv”

Cand eram si mai mica de atat si era o drama ca nu aveam destui bani de casete.

Cand lunea pe Mtv era Super Rock si martea era Alternative.

Cand regretam ca au venit Metallica intr a6a dar pe vreama aia noi nu am avut minte sa ne ducem.

Cand am dat 600 000 pentru Scorpions.

Cand am plecat de la scoala la Iris si Uriah Heep.

Cand ne luam tricourile in ghiozdan pentru ca dupa sport mergeam la concert.

Cand ii explicam mamei ca vreau ca nunta mea sa fie ca in November Rain si ea imi spunea ca nu o sa vina Slash in fata bisericii, dar eu evident sustineam contrariul

Cand coboram la Universitate in loc sa cobor la Izvor, ca sa merg sa mi comand o bratara cu formatie la iesirea din pasaj.

Cu drag pentru Rock, pentru Octavia, pentru Liceu, pentru ce am simtit, pentru baietii cu tricou negru, pentru primul meu tricou cu Guns, pentru 16 si 17 ani mai ales, pentru prietenii care cantau la chitara si pe atunci formatia era doar un vis, pentru melodiile care ma faceau sa plang, pentru Le Noir si pentru Sovata, pentru gecile de piele, pentru cine si a amintit cu mine ce am scris aici, pentru ca Brian May was the man of my life since I was a child, pentru ca mi as fi pus numarul de la masina AXL, pentru ca nu aveam odc si ma rugam de baieti sa mi faca cd uri dupa ce cumparam blank uri cu 20 000, pentru ca mai sunt atatea...

Erase una vez o fetita cu 3 amintiri dragi din copilarie.

In fiecare iarna a avut un greiere care a stat in spatele caloriferului din bucatarie. A cri-cri-it in fiecare seara, a acompaniat o la toate placintele si ea era cu mama si tataie si universul ei era atat de mult.

Avea o singura grija: sa nu calce pe Ochiul boului care apareau mereu in calea ei, mici si rosii.

...Pe un deal erau o fetita si un baiat care se uitau cum trece un tren si isi spuneau “Cand o sa ma fac mare nu o sa uit nici de greieri nici de ochiul boului, si o sa urmez o gargarita”.

My love for Linton is like the foliage in the woods. Time will change it, I’m well aware, as winter changes the trees – my love for Heathcliff resembles the eternal rocks beneath – a source of little visible delight, but necessary.

It would degrade me to marry Heathcliff now; so he shall never know how I love him: and that, not because he’s handsome, Nelly, but because he’s more myself than I am. Whatever our souls are made of, his and mine are the same; and Linton’s is as different as a moonbeam from lightning, or frost from fire.

If all else perished, and he remained, I should still continue to be; and if all else remained, and he were annihilated, the universe would turn to a mighty stranger: I should not seem a part of it... Nelly, I am Heathcliff! He’s always, always in my mind: not as a pleasure, any more than I am always a pleasure to myself, but as my own being.