98,077
Toata lumea vrea sa traiasca pe culmea muntelui, nestiind ca adevarata fericire este sa urci panta
Je Vois la Vie en Rose
când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.
Ieri am jucat:
Piticot
Nu te supara frate
Septica
Cuvintel 1
Cuvintel 2
Tomapan
Barci pe foi de mate
Toata ziua.
Visez la lumea mea, inconjurata de stabilopozi, in care sa nu mai fiu snoaba cu filmele, sa am un cerdac de lemn, doua verande si o curte cu pisici. Nu am nevoie de fapt de nimic din ce fac. Si vreau ca strazile sa se numeasca ca in Vama... strada scoicii, strada meduzei, strada nisipului si cea mai dosnica sa fie strada sarutului. Si sa nu mai existe umbrele. Sunt o inventie asa de urata. Si sa fie toti copacii fericiti. Si sa urc dealul ca sa ma duc la scoala. A, nu cred ca mai vreau scoala. Vreau sa mi cumpar carti o data pe saptamana de la un Targ mare si sa citesc pe ascuns despre Teatru, pentru ca tata nu ma lasa, si el vrea sa devin Profa de mate. Nu stiu unde ar avea loc saxofonul aici. Nu vreau sa merg sa l ascult nicaieri. Dar nu simt nevoia sa l aud la mine pe veranda. Cred ca saxofonul o sa l inventez eu. Ah, si pot sa mi mai cumpar carti de la prietenii mei care au plecat cu satra asta vara si acum au venit cu fetele bronzate si ochii mai bogati. Si eu nu sunt doar fata care viseaza la calatorii, pentru ca in viata mea se intampla ceva, si eu o sa plec cu ei la vara. Si in spatele nostru pe deal o sa se aude Celelalte cuvinte, pentru ca ei exista in lumea mea de pe veranda. Si o sa plec dar n o sa mi doresc alta veranda, asa ca nu o sa ma mai stabilesc nicaieri. Ce frumos, nu exista cuvantul cotidian. Eh, aici o sa fie cel mai greu, am de scos o groaza de cuvinte din dictionar. Cred ca mai bine ma gandesc doar la ce ramane. Da, fata asta e nebuna, ba nu e nebuna, ca ea o sa manance bine in fiecare seara, pentru ca o sa faca si ea cercei din plastilina si codite colorate si o sa fredoneze Padure nebuna pana o sa o cante asa de frumos incat o sa stie ca n-a plecat degeaba cu satra, ca de, ce ti e si cu artistii astia, stiu sa si joace, sa si cante, si mai scriu si fara punct, ca Marquez, pentru ca si el exista aici, doar ca pana acolo mai tre sa merg si cu vaporul, si de cand debarcam mergem pe jos sa l cunoastem si ii povestim si lui despre veranda noastra, si limba deja o stim cu totii, nu am avut nevoie de dictionare, dar in lumea mea ne intelegem cu totii si vorbim ce limbi vrem. si nu, nu are legatura cu turnu babel, ca nici pe ala n am de gand sa l vad pe aici. si in fiecare seara dupa ce mananc mancare buna din banii de codite o sa mi scriu un jurnal care nu, nu va fi publicat, ci va ajunge inapoi la mama ca sa vada ca nu m a nascut degeaba. Asa, ca o scrisoare. Si o sa aiba copertele maro, dar nu din piele de caprioara, pentru ca animalele nu se mananca. Si pentru ca orizontul meu o sa fie mai intins decat al celorlalti o sa ajung deasupra norilor asa cum mi am dorit de cand eram mica, si nu din avion, ci ca atunci la Caraiman, si o sa ma simt implinita atunci si n or sa existe aparate de fotografiat, pentru ca in lumea mea nimic nu se uita. Si trenurile n or sa dispara de tot, cel putin nu senzatia de tren, si nu o sa dispara nici piata romana, pentru ca o sa o inventeze Alifantis. Ii multumim.
rectific: nu am orizontul mai intins decat al celorlalti. ce e prostia asta. doar nu vreau sa avem cretini educati, cum a zis Nietzsche. Logic ca pe el nu mi permit sa l scot de nicaieri.