Daca as trai in Delta.

M ar trezi pescarusii in fiecare dimineata cand marea devine albastra. As iesi afara dintr o cabanuta de paie in care stau cu bunicul meu, care la viata lui a fost marinar si a avut cate o iubita in fiecare port, dar cu toate astea a iubit o numai pe bunica mea. Bunica mea a fost cea mai frumoasa femeie de pe malul marii si toti cei din sat imi spun ca seman cu ea.

Am doar o esarfa in jurul soldurilor, si parul lung despletit pe sani. Algele imi sunt la fel de familiare ca si mainile. Singura strada pe care am cunoscut o e din nisip si singurul semafor (cuvant de care n am auzit) este sa i astept pe barbati sa porneasca cu barca in larg.

Avem o casuta de paie care nu s a daramat la nici un taifun de pana acum. Eu nu am mancat niciodata altceva decat peste si stiu toate speciile, in toate limbile. E singurul lucru cult pe care l stiu, in afara de Legendele Olimpului si de o idee vaga despre Orient.

Am ochii de culoarea marii pentru ca alta culoare nu stiu.

Aici m am nascut si nu o sa mor niciodata pentru ca nu traiesc, sunt doar ceva firesc care respira pe plaja dimineata.

Si cand e furtuna casuta dramatizeaza picaturile, si atunci bunicul descopera in mine ca imi astept vulturul care e mereu pe mare.

Si toata Delta se roaga sa vina dimineata si sa ne trezeasca pescarusii.