Sa ma duca in Maroc numai pentru povestea din Casablanca.

(Eu nu am cunoscut nici macar un baiat care sa stie mate mai bine ca mine.)

Si ne vedeam destul de des pe an

Nu stiu cum am uitat sa precizez urmatoarele:

Noi doua am:

Am mers la enorm de multe gratare impreuna (vezi ciuperci, copane, piepti si mici)

Ne am baut diminetile impreuna

Am avut o pasiune pentru puncte negre (nu intrebati, nu e nevoie)

Si cel mai frumos...

Am cantat o data Swanheart in clasa, amandoua la fereastra... Si ne au dat lacrimile amandurora... Si eram noi doua si batea vantul si a venit Tzuski si a intrebat “cine vine cu mine sa mi tapez parul?” Draga de ea, si s a speriat ca noi plangeam...

I just Love that moment (si pe Tzuski care isi tapa parul ca un leutz )

Si ca sa inchei glorios, revin la gratar:

Mie imi plac copanele si ei pieptul, dar asta nu e o problema, pentru ca micii sunt o pasiune comuna (oricum am inteles ca in Spania ea a invatat sa scoata pielea de pe carne, astept s o vad si pe asta )

Prima data cand am facut ciuperci (Doamne, ce ciuperci!) am facut cate 2 de caciula, dar eu nu inteleg cifrele astea si am mancat 7 Si a doua oara ne am gandit sa facem mai multe dar totusi n a mancat nimeni asa de multe in afara de mine care am mancat 25 (amanunt deosebit de important, profund ca restul blogului) Trifoiul asta e in lipsa de ciuperca.

Ma simt mai bine acum ca am precizat ce uitasem.

Si cel mai frumos este ca in momentul asta suntem... la fel (we know why)

Eh, o alint eu pana vine, ca dupa aia o pun in fiecare zi sa mi cante Dead Boys Poem.

The sweet piano writing down our lives...

M as uita intruna