Tag: erase.una.vez

  • N ar strica sa te vad

    Varstele noastre sunt niste capete de intervale. Asta inseamna ca nu suntem relevanti pentru statistici, iubirea noastra nu face decat sa le incurce. Daca vor sa ne analizeze li se da tot graficul peste cap. Sau trebuie sa l deseneze prea sus, si n au anticipat ca Oy se intinde pana sus la infinit.

    Adresele noastre sunt niste capete de harta. Daca incerci sa faci drumul minim dintre noi te vei incurca la nesfarsit, nu merge cu algoritmul ungar (desi unul dintre capete bate la ei), nu merge nici cu problema postasului chinez (vrei sa o luam pana la ei pe jos?), si nici cu un soft special pentru dezapezire (de ce sa te dezapezesti pana la urma urmei?).

    Sufletele noastre sunt un punct din clasa cerc. Se invart, mereu, mereu pe cercul iubirii. Cercul face parte din clasa punct.

    Punct.

  • We were young

    Vama 2004, cand singura noastra grija era sa cantam Fear of the dark la Epava.
  • Cap

    Ne am sarutat:

    Pe asfalt

    Pe nisip

    Pe tarana

    Pe covor

    Pe parchet

    Pe mozaic

    Pe ciment

    Pe gresie

    Pe stanci

    Pe iarba

    Pe culmi

    Pe banci

    Pe trepte

    Pe apa

    Pe lemne

    Pe campii

    Pe balustrade

    Pe stalpi

    Pe refugii

    Pe frunze

    Pe rucsaci

    Pe motoare

    Pe poteci

    Prin trenuri

    Langa foc

    Printre chitare

    La gratare

    Prin biblioteci

    La un ceai

    Printre fulgi

    La examene

    In laptarie

    Prin vagoane

    La metrou

    In tramvai

    In troleibuz

    In taxi

    Prin dacii

    Printre flori

    Rezemati de usi

    Sub felinar

    In lift

    … dar niciodata pe 336

  • To O.

    un timp am fost atât de apropiați amândoi
    încât îmi aminteam episoade din copilăria ta
    și visam visele tale
    și când tu îți mâncai curcubeul la lactobarul de lângă scala
    eu schimbam fețe – fețe…
    un timp am fost atât de fericiți amândoi
    încât stăteam la facultate în aceeași bancă
    și fondul de ten de pe fruntea ta mi se părea mai important pentru omenire
    decât marile descoperiri geografice.
    și apoi treceam dizolvând în culoarea de televizor în culori a umbrelei
    magazinele cu frapé-uri, furouri și doftorii din pasaj
    cei o sută cinci zeci și patru de centimetri ai tăi
    măturau asfaltul în fața noastră
    și spintecau cu lanternele întunericul bulevardului
    în dreptul teatrului foarte mic
    și îți cărau în memeorie alte glasuri, alte încăperi…

    dar s-a sfârșit, s-a sfârșit! de-acuma cu care amant
    te mai împleticești pe sub stele, pe sub bolovanii de diamant?
    de-acum patina timpului aproape-a virat
    pe patinoarul părului tău patinat.
    adio!
    adio!
    Adio!
    la revedere, dragoste, în toamna aceasta!
    de-acum amorul nostru sparge asfaltul pentru lucrările de canalizare
    ca să ne asigure o existență decentă.
    vreau să-ți mai spun
    că aseară s-a prăbușit de singurătate
    romarta copiilor.

    “Adio! La București ”