Nu stiu cum am uitat sa precizez urmatoarele:

Noi doua am:

Am mers la enorm de multe gratare impreuna (vezi ciuperci, copane, piepti si mici)

Ne am baut diminetile impreuna

Am avut o pasiune pentru puncte negre (nu intrebati, nu e nevoie)

Si cel mai frumos...

Am cantat o data Swanheart in clasa, amandoua la fereastra... Si ne au dat lacrimile amandurora... Si eram noi doua si batea vantul si a venit Tzuski si a intrebat “cine vine cu mine sa mi tapez parul?” Draga de ea, si s a speriat ca noi plangeam...

I just Love that moment (si pe Tzuski care isi tapa parul ca un leutz )

Si ca sa inchei glorios, revin la gratar:

Mie imi plac copanele si ei pieptul, dar asta nu e o problema, pentru ca micii sunt o pasiune comuna (oricum am inteles ca in Spania ea a invatat sa scoata pielea de pe carne, astept s o vad si pe asta )

Prima data cand am facut ciuperci (Doamne, ce ciuperci!) am facut cate 2 de caciula, dar eu nu inteleg cifrele astea si am mancat 7 Si a doua oara ne am gandit sa facem mai multe dar totusi n a mancat nimeni asa de multe in afara de mine care am mancat 25 (amanunt deosebit de important, profund ca restul blogului) Trifoiul asta e in lipsa de ciuperca.

Ma simt mai bine acum ca am precizat ce uitasem.

Si cel mai frumos este ca in momentul asta suntem... la fel (we know why)

Eh, o alint eu pana vine, ca dupa aia o pun in fiecare zi sa mi cante Dead Boys Poem.

The sweet piano writing down our lives...