Sunt fericita ca am trait in perioada in care vanam videoclipurile la Mtv pentru ca nu aveam youtube sa le pot vedea cand vreau...

Cand ma trezeam dimineata si ma gandeam ca poate pana sa plec la liceu o sa dea Don’t cry.

Cand imi dadeam mesaje cu Octavia “Da repede pe Mtv”

Cand eram si mai mica de atat si era o drama ca nu aveam destui bani de casete.

Cand lunea pe Mtv era Super Rock si martea era Alternative.

Cand regretam ca au venit Metallica intr a6a dar pe vreama aia noi nu am avut minte sa ne ducem.

Cand am dat 600 000 pentru Scorpions.

Cand am plecat de la scoala la Iris si Uriah Heep.

Cand ne luam tricourile in ghiozdan pentru ca dupa sport mergeam la concert.

Cand ii explicam mamei ca vreau ca nunta mea sa fie ca in November Rain si ea imi spunea ca nu o sa vina Slash in fata bisericii, dar eu evident sustineam contrariul

Cand coboram la Universitate in loc sa cobor la Izvor, ca sa merg sa mi comand o bratara cu formatie la iesirea din pasaj.

Cu drag pentru Rock, pentru Octavia, pentru Liceu, pentru ce am simtit, pentru baietii cu tricou negru, pentru primul meu tricou cu Guns, pentru 16 si 17 ani mai ales, pentru prietenii care cantau la chitara si pe atunci formatia era doar un vis, pentru melodiile care ma faceau sa plang, pentru Le Noir si pentru Sovata, pentru gecile de piele, pentru cine si a amintit cu mine ce am scris aici, pentru ca Brian May was the man of my life since I was a child, pentru ca mi as fi pus numarul de la masina AXL, pentru ca nu aveam odc si ma rugam de baieti sa mi faca cd uri dupa ce cumparam blank uri cu 20 000, pentru ca mai sunt atatea...

Nu stiu cum am uitat sa precizez urmatoarele:

Noi doua am:

Am mers la enorm de multe gratare impreuna (vezi ciuperci, copane, piepti si mici)

Ne am baut diminetile impreuna

Am avut o pasiune pentru puncte negre (nu intrebati, nu e nevoie)

Si cel mai frumos...

Am cantat o data Swanheart in clasa, amandoua la fereastra... Si ne au dat lacrimile amandurora... Si eram noi doua si batea vantul si a venit Tzuski si a intrebat “cine vine cu mine sa mi tapez parul?” Draga de ea, si s a speriat ca noi plangeam...

I just Love that moment (si pe Tzuski care isi tapa parul ca un leutz )

Si ca sa inchei glorios, revin la gratar:

Mie imi plac copanele si ei pieptul, dar asta nu e o problema, pentru ca micii sunt o pasiune comuna (oricum am inteles ca in Spania ea a invatat sa scoata pielea de pe carne, astept s o vad si pe asta )

Prima data cand am facut ciuperci (Doamne, ce ciuperci!) am facut cate 2 de caciula, dar eu nu inteleg cifrele astea si am mancat 7 Si a doua oara ne am gandit sa facem mai multe dar totusi n a mancat nimeni asa de multe in afara de mine care am mancat 25 (amanunt deosebit de important, profund ca restul blogului) Trifoiul asta e in lipsa de ciuperca.

Ma simt mai bine acum ca am precizat ce uitasem.

Si cel mai frumos este ca in momentul asta suntem... la fel (we know why)

Eh, o alint eu pana vine, ca dupa aia o pun in fiecare zi sa mi cante Dead Boys Poem.

The sweet piano writing down our lives...