Visez la lumea mea, inconjurata de stabilopozi, in care sa nu mai fiu snoaba cu filmele, sa am un cerdac de lemn, doua verande si o curte cu pisici. Nu am nevoie de fapt de nimic din ce fac. Si vreau ca strazile sa se numeasca ca in Vama...  strada scoicii, strada meduzei, strada nisipului si cea mai dosnica sa fie strada sarutului. Si sa nu mai existe umbrele. Sunt o inventie asa de urata. Si sa fie toti copacii fericiti. Si sa urc dealul ca sa ma duc la scoala. A, nu cred ca mai vreau scoala. Vreau sa mi cumpar carti o data pe saptamana de la un Targ mare si sa citesc pe ascuns despre Teatru, pentru ca tata nu ma lasa, si el vrea sa devin Profa de mate. Nu stiu unde ar avea loc saxofonul aici. Nu vreau sa merg sa l ascult nicaieri. Dar nu simt nevoia sa l aud la mine pe veranda. Cred ca saxofonul o sa l inventez eu. Ah, si pot sa mi mai cumpar carti de la prietenii mei care au plecat cu satra asta vara si acum au venit cu fetele bronzate si ochii mai bogati. Si eu nu sunt doar fata care viseaza la calatorii, pentru ca in viata mea se intampla ceva,  si eu o sa plec cu ei la vara. Si in spatele nostru pe deal o sa se aude Celelalte cuvinte, pentru ca ei exista in lumea mea de pe veranda. Si o sa plec dar n o sa mi doresc alta veranda, asa ca nu o sa ma mai stabilesc nicaieri. Ce frumos, nu exista cuvantul cotidian. Eh, aici o sa fie cel mai greu, am de scos o groaza de cuvinte din dictionar. Cred ca mai bine ma gandesc doar la ce ramane. Da, fata asta e nebuna, ba nu e nebuna, ca ea o sa manance bine in fiecare seara, pentru ca o sa faca si ea cercei din plastilina si codite colorate si o sa fredoneze Padure nebuna pana o sa o cante asa de frumos incat o sa stie ca n-a plecat degeaba cu satra, ca de, ce ti e si cu artistii astia, stiu sa si joace, sa si cante, si mai scriu si fara punct, ca Marquez, pentru ca si el exista aici, doar ca pana acolo mai tre sa merg si cu vaporul, si de cand debarcam mergem pe jos sa l cunoastem si ii povestim si lui despre veranda noastra, si limba deja o stim cu totii, nu am avut nevoie de dictionare, dar in lumea mea ne intelegem cu totii si vorbim ce limbi vrem. si nu, nu are legatura cu turnu babel, ca nici pe ala n am de gand sa l vad pe aici. si in fiecare seara dupa ce mananc mancare buna din banii de codite o sa mi scriu un jurnal care nu, nu va fi publicat, ci va ajunge inapoi la mama ca sa vada ca nu m a nascut degeaba. Asa, ca o scrisoare. Si o sa aiba copertele maro, dar nu din piele de caprioara, pentru ca animalele nu se mananca. Si pentru ca orizontul meu o sa fie mai intins decat al celorlalti o sa ajung deasupra norilor asa cum mi am dorit de cand eram mica, si nu din avion, ci ca atunci la Caraiman, si o sa ma simt implinita atunci si n or sa existe aparate de fotografiat, pentru ca in lumea mea nimic nu se uita. Si trenurile n or sa dispara de tot, cel putin nu senzatia de tren, si nu o sa dispara nici piata romana, pentru ca o sa o inventeze Alifantis. Ii multumim.

rectific: nu am orizontul mai intins decat al celorlalti. ce e prostia asta. doar nu vreau sa avem cretini educati, cum a zis Nietzsche. Logic ca pe el nu mi permit sa l scot de nicaieri.